duminică, 12 decembrie 2010

vgetatia de sub apa

Padurea de sub apa


La Murighiol, pentru cativa zeci de lei, te asteapta oricand o barca sa de duca pe pustii. Unde vrei tu, cat timp platesti si o parte din traseul de retur, ca deh, barca se intoarce goala. Nu iti ia mult sa incarci sutele de "litri ai portbagajului" ca oameni-s saritori si inca mai pun pret pe politete. Te ajuta!
Incet, covata de metal, sau de fibra daca 'Vanea' e mai instarit, ia urma Dunarii, spre aval, trecand in ritm economic pe langa pontoanele insirate pe malul drept, sub digul ce se inunda in fiecare primavara. Mirosul de apa dulce, namol, copaci, mirosul de Delta, te loveste si aventura incepe sa-si pompeze adrenalina.

Sfantu' e in kilometri, nu in mile, si numar cu nerabdare placutele dintre plopi, asteptand sa pice numarul cu pricina.
Salciile de anul trecut au disparut. "A venit apa mare in toamna" zice Vanea. "Nici noi pana acum cateva saptamani n-am putut sa iesim, asa era de mare.."
O bere incalzeste conversatia si aflu incet ca pestele e in balti, dar moacele si ciortanul au inceput sa puna gura. Nimic mai bine, caci doldora sunt galetile de rame iar sacul ce a trebuit sa il caram amandoi e plin de boabe, d-alea bune, netratate.
Dunavat se lasa pe dreapta si dam de malul pietruit al ecologistilor. Aici am prins avat frumos acum cativa ani, cand barcile inca nu spargeau valtoarea din zece in zece minute.
Ne apropiem de 50 si emotia ma cuprinde iar. Cand apa e jos, la al doilea prag, e unul dintre cele mai bune locuri de crap din balta. Un cort, tambal de lansete si fum de lemn se vad usor printre salcii. Ocupat. Pregatiti nu gluma. Sunt de doua saptamani zice Vanea cand vede ca privesti atent. "Da' nu fac nimic... Nu mai e peste aci, pe repezeala asta s-a dus."
Maro spalacit, in valatuci mari plini de sedimente, apa se rastoarna in 'cazanul' de la geamandura. Vine de sus, din M si plesneste cu putere in scurtatura facuta de Ceausescu la o vizita de lucru. De-o ora merg si n-am vazut doua locuri care sa-si merite popasul. Din ce in ce mai salbatic, malul meu isi pierde din vegetatia mare, lastarisul luandu-i locul pe masura ce ma apropii de Dranov. Vanea se bucura cand aude ca vreau sa stai pe colt, la canal, semn vizibil ca ii ramane timp si de altii ca mine.
Deja suntem amici, si depanam povesti in turatia mica a motorului. E plin de aplomb, si gura-i merge ca o moara. Guvern, ARBBD, electric, le ia pe toate la rand si le intoarce pe dos, punand accent de fiecare data pe filtrul propriu, parerea fiind cea care se iveste la sfarsitul fiecarui subiect.

- Dar de peste mare ce zici nea' Vanea ? Mai e ?
- Ii, cum nu, dar nu stie omu' sa-l prinda. Toti alearga dupa harmanu' de crapi si sfarsesc cu ciortanei.
- Ce sa faca bre', oamenii incearca si ei. Daca nu stiu sa citeasca apa.
- Apai, matele oi' sti? Ca vad ca te uiti numa' dupa locuri unde vine porcii la apa...
- Mai stiu si eu cate ceva, si crede-ma, unde vin porcii matale, chiar am prins. Si mare in unii ani.
In plus, daca stii, zi-mi si mie, sa nu mor prost. Ca bat balta asta de cand ma cara tata in spate peste bariera de la Dunavat.
- Ti-o spune, da mi-e cam greu, ca vezi dumneata, nu-mi vreau 30 de 'tinerei' peste siruri, saptamana urmatoare. Locul nu-i secret, da-i greu tare de gasit prin desisul malului. Si io trec cand is luat de multe ori pe langa el...
- Hai bre', nea Vanea, cui sa-i zic, nu vezi ca-s singur ? Si daca e asa greu de gasit, fii sigur ca niciunul dintre aia pe care ii cunosc eu nu o sa il gaseasca.

Doua beri mai tarziu, cand in sfarsit pare sa fie cat de cat convins, lasand barca mai incet isi da drumul la gura, pornind galagios povestea.
- Pe vremuri, io nici nu eram nascut, vezi dumneata deja merg pe 47, zicea al' batran ca malu' era mult mai lung.  Intr-o primavara, cand s-a facut brusc cald si apa a acoperit tot ce e pe aici, fo' doua sute de plopi s-au rupt si-au luat cu ei tot - stuf, dihanii, mal...au cazut in canal si s-au poticnit acolo. Ma-ntelegi, padurea s-a dus cu tot pe fundul apei.
Acolo unde s-au scufundat era apa mare rau, si manderete de copaci stateau acum cu coroanele pe afara. "

O gura de bere, un fum savurat intr-o rabdare ce ma ucide, ma despart de povestea locului.

- Asa, si... ?
- Si-au trecut anii si cand m-am apucat eu de peste, ca acu' numa' asta nu mai fac, vezi si matale, se stransese peste rau in butucii aia. Lumea nu stie ca nu se vad. Sunt toti sub apa acum, ca-i demult ce zic eu, numa' cand o scazut Dunarea in 80 s-au mai vazut varfurile.
Am luat acolo, si somn de 90, si crap de 23 de kile, am luat peste mare domne' de n-aveam cu ce sa il cantarim! Si am luat in fiecare an. Cand ne-a dat balta mai mult, cand mai putin, dupa cum a vrut al' de sus. Ba chiar au fost dati cand nu am putut sa scoatem sirurile de grele ce era. E o padure, si lui acolo-i place sa stea. Si e muuuult, futu-i anafura masii...
Apa-i asa de mare, ca nici astia cu curentu' nu ajung la el. Nu bate, ma-ntelegi,... Sa tot fie 25 de metri, da' ce vorbesc io, sunt mai multi!
Intr-un an, cand inca mai traia taticu', dzeu sa-l ierte, am scos unu' taciune, rauuuu, de ne-a plimbat juma' de noapte.
Cum simtea barca, cum o lua in sus, spre copaci. Taticu' tragea de funie si io' cu securea, sa-i dau in cap. Ehhh, ce peste! N-ai vazut dumneata pana acum, poate doar pe la televizor. Mai e si-acum, da' se rareste... pe zi ce trece.
Fuge domne', si nimeni nu stie unde. Parca nu-i mai place apa.
Uffff,...

Povestea se stinge incet intr-un oftat lung, urmat de o tacere plina de amintiri. Se vede in ochii lui ca e departe, si mana parca ii asculta refuzul de a-si aminti, invartind brusc acceleratia motorului.

- Hai nea' Vanea, nu ma lasa aici, zi cu padurea ...
- Nu mai zic domnule, ca-mi face rau. Prea multe am pierdut ca sa mai vorbesc de atunci. Si-am ajuns, uite Dranovul.
Incet indreapta barca spre mal, intr-o volta larga, sa parcheze contra curentului. Dam jos arsenalul pe mal si il intreb din nou, dar se face ca nu aude.
- Vii peste 7 zile sa ma iei ? Pe la 10 ?
- Da, vin, cum nu, nu asa am promis ?
- Si-mi spui atunci cu padurea, da bre' ?
- Ti-oi spune, cand ne-om vedea.

N-a venit. L-a trimis pe cumnat sa ma ia.
Era cu treaba in Mahmudia, a trimis vorba sa viu eu zice omu', mic, negricios si slab, fara nimic pescaresc in el.
Am tacut pana la mal. Unde masa-i padurea aia ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu